Înțelepciune Neamului Românesc!

DUMNEZEU SĂ NE AJUTE!

     Bradul de Crăciun ne adună pe la casele noastre cu un strop mai bun și în suflete speranța crește. Cerul ninge cu deșteptare, mie mi se pare. O poartă sfântă ni se deschide... să n-o lăsăm să piară!

                                    „Ningeharta veghe, cuie de jaratic,
                                      Ninge-a amintirea craiului carpatic,
                                      Ninge a proiecte și-a îmbărbătare,
                                      Ninge a-nviere: România Mare.”

poezie de Adrian Păunescu

     Spiritul Crăciunului ne îndeamnă să nu uităm că sunt frați flămânzi de libertate, dar sătui de monștriî vii, dornici de adevărata Românie șe unire în stele, loc numai de un steag, fără maluri ce ne desparte, pe un pământ ce are martiri, dar și lichele, închisoare pentru suflete rele... 
      De fapt, tot ce vreau de la Moșul e înțelepciune Neamului Românesc! La Mulți Ani, români de pe ambele maluri ale Prutului, dar și a Nistrului! Un An Nou 2013 Fericit Tuturor! Dumnezeu să ne ajute!

Ce este Crăciunul?

NOSTALGIE PENTRU TRECUT, CURAJ 
PENTRU PREZENT, SPERANȚĂ PENTRU VIITOR

    “Pace pe pământ va fi atunci când vom păstra Spiritul Crăciunului pe toată perioada anului!” - Helen Steiner Rice

    “Crăciunul este pătura magică care ne acoperă, acel ceva atât de intangibil de parcă este un parfum. Poate să țeasă un val de nostalgii în jurul nostru. Crăciunul poate fi o zi de sărbatoare sau de rugăciune, dar va fi întotdeauna și o zi de aducere aminte în care ne gândim la tot ce am iubit vreodă.” citat din Augusta E. Rundel
    “Timp de multe secole oamenii s-au întâlnit cu Crăciunul. Crăciunul înseamnă prietenie, sărbătorire, a da și a primi, un timp pentru buna dispoziție, pentru cămin și familie.” citat din W.J. Tucker
    “Spiritul Crăciunului satură cea mai mare foame a omenirii.” citat din Loring A. Schuler
    “Ceea ce contează de Crăciun nu e decorarea bradului, ci reunirea familiei.” citat din Kevin Bright
    “Ce este Crăciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranță pentru viitor. Este o dorinta ferventa ca fiecare ceasca a vietii sa fie plina de binecuvantari bogate si eterne si ca fiecare drum sa duca catre pace.” citat din Agnes Pharo
    “Crăciunul nu este atât deschiderea cadourilor, cât deschiderea inimilor noastre.” citat din Janice Maeditere
    “Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” citat din W.T. Ellis
    “Mi-aş dori să pun Spiritul Crăciunului într-un borcan şi să mă bucur în fiecare lună.” citat din Harlan Miller
    “Părerea mea despre Crăciun, modernă sau demodată, este una foarte simplă: iubirea față de ceilalți. Mă tot gândesc… de ce trebuie să așteptăm Crăciunul pentru a arăta acest lucru?” citat din Bob Hope
    “Crăciun fericit, fericit, care ne poate înapoia iluziile copilăriei, care îi poate reaminti unui vârstnic plăcerile tinereții, care poate transmuta marinarul și călătorul peste sute de mile, direct în sânul cald și liniștit al familiei.” citat din Charles Dickens

Un An Nou Binecuvântat!

CREDINȚĂ, SPERANȚĂ, UN NOU ÎNCEPUT...

     ...iubire, cadouri, prieteni adevărați - sunt doar câteva din lucrurile pe care vi le doresc de Crăciun! Magia sărbatorilor de iarnă să vă aducă în suflete Lumina Nașterii Domnului, multă sănătate și cele mai frumoase vise să vi se împlinească alături de familie și de cei dragi.
Chiar dacă zăpada nu se găsește peste tot în lume, eu Vă doresc un Crăciun de Poveste.

Cine nu are Crăciunul în suflet, nu-l va găsi nici sub brad! Deschideți inimile și lăsați Bucuria și Împlinirea să vă intre în suflet.
Spiritul Crăciunului Sfânt să vă dea Sens, Rațiune și Credință!

Un An Nou Binecuvântat cu o lume mai spiritualizată.
Sărbători fericite cu sănătate și bucurii!

Întâia Zi de Libertate!

MUSTRARE ȘI RUȘINE TRĂDĂTORILOR...

Lumină de recunoştinţă celor morți pentru Libertate

     Astăzi este întăia zi de libertate - 23 Decembrie 1989. După ani de întuneric şi despotism, după închisoarea morții în care zăcusem închiși de nomenclatura comunistă.

     Chiar și dacă sunt român basarabean, la vremea aceea în ultimul an de școală medie generală, cum i se spunea pe atunci, totuși am întâmpinat cu mare entuziasm și suflet evenimentele de la București. Împreună cu bunelul meu, desigur, altfel de unde aș avea sânge de român. Fie-i țărâna ușoară... Unicul. Nici măcar nu pot să-i văd mormântul de pe patru roți blestemate.

     De-am şti cu toții câtă recunoştinţă ne datorează şi cât de mult ne-o răsplătesc atunci când îi pomenim!
Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei morți în timpul Revoluției din 1989 și pe toți eroii acestei țări! Plecăciune celor ce s-au jertfit conștient, pentru binele tuturor, ca celorlalți să le fie măcar de o pomenire, dar nu să-i îngropăm în uitare şi lipsă de demnitate!

     „Mulţimea eroilor români martiri ne îndeamnă mereu să nu uităm cât de mare este puterea jertfei şi cât de necesară este lucrarea de vindecare şi înnoire a umanităţii, rănită de ură şi violenţă, de lăcomie şi nedreptate, de egoism şi indiferenţă, de multe alte forme ale morţii fizice şi spirituale.” (Din cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul slujbei de pomenire a eroilor din Decembrie 1989, Catedrala Patriarhală, Bucureşti, 22 decembrie 2012)

     Lumină de recunoştinţă celor morți pentru Libertate, ...mângâiere mamelor văduvite, îmbărbătare copiilor rămași orfani, sincere condoleanțe familiilor îndoliate, multă grijă şi înțelegee unul de altul.
     Mustrare de conștiință și rușine trădătorilor și vânzătorilo de țară!

Revoluția a învins, dar...

LUPTA CONTINUĂ! PÂNĂ LA LICHIDAREA RAPTULUI TERITORIAL DIN 28 IUNIE 1940

     La 23 de ani de la Revoluția din 21-22 decembrie 1989, când românii ieșeau în stradă și strigau împotriva gloanțelor: “Fără comuniști” și “Jos Comunismul”! Câți dintre revoluționari ar fi ieșit atunci pe străzi, dacă ar fi știut că și după două decenii de așa-zisă libertate, vom continua să fim păcăliți, vânduți și re-vânduți? Iar Basarabia să-și proclame indepența de Rusia când s-ar fi putut alipi României, însă tăticii scumpi al unora din cele două țări românești (Iliescu-Snegur) din setea de putere și frica de a nu supăra cumva Moscova au uitat ce au de făcut și au tergiversat lucrurile, mai mult au semnat tratate de prietenie cu țările vinovate, prin care anulă denunțarea unui pact odios. Și astfel ceea ce s-a putut realiza în 1918 nu s-a putut nici după 1989. A fost uriașă șansă de a ne schimba soarta în bine și a se face dreptate peste miile de suflete înghețate siberii, dar puțin le interesează de soarta Țării și teritoriilor românești. Singura lor preocupare de atunci, ca de altfel și acum a fost propriile ambiții de a câștiga puterea, de a-și apăra scaunele, apoi averile dobândite.

     Revolutia a învins comunismul, dar nu și urmările lui nefaste — pactul tâlharesc Molotov-Ribbentrop (numit şi Pactul Hitler- Stalin), adică anexarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ţinutul Herţa de către Uniunea Sovietică.  Zmulse fraudulos de la Patria-Mamă România, o tragedie bicentenară ce și acum este ținută într-o cumpănă a nedreptății și a istoriei intepretate greșit.

     Revoluția a învins tirania comunistă, dar nu și comuniștii. Aceștea se bucură de toată libertatea, mai ales în stânga Prutului. Dar nimic nu mai poate fi ca înainte. Am scăpat de Apo(R)calipsa, vom scăpa și de comuniști. Vinovaţii pentru tragedia Republicii Moldova, dar şi pentru tragedia morală a României de azi.

     Revoluția a Învins, dar Lupta Continuă! Până la lichidarea raptului teritorial din 28 iunie 1940. Am jurat pe sufletele celor morţi la Timişoara şi Bucureşti. Celor ce-i pomenesc, veşnică recunoştinţă.

Consecințele libertății...

PE PĂMÂNTUL TĂU POPOR ROMÂN

„Cine luptă pentru libertate se luptă pentru Dumnezeu”

- Nicolae Bălcescu

    Un popor este liber, orice formă de guvernământ ar avea o ţară sau alta, atunci când în cel care îl guvernează nu vede deloc omul, ci organul Legii – Dreptatea. Unde există dreptate este şi pace, egalitate, fraţietate şi buna înţelegere între oameni. Unde lipseşte adevărul, acolo se tulbură şi se răstoarnă toate bunele rânduieli, precum – am spus-o, se-ntâmplă pe Pământul Tău Popor Român. Pentru că îl aşteptăm de la cine nu îl vom primi şi tocmai de unde nu va veni niciodată. Pentru că nu poate fi găsit în cei ce nu-l trăesc şi au ajuns să fie ce sunt exact prin opusul lui.

     Când libertatea este câștigată cu atâta preț, iar democrația moldovenească – această curvă virgină care permite tuturor celor ce altădată au îngrădit-o (libertatea - n.a.) cu mâinile stropite de sânge să facă și acum tot ce le trece prin minte, atunci e limpede cred, de ce se fuge de consecințele libertății lor. De ce „frica diavolească” e mai mare decât frica de Dumnezeu și nu vedem cât sunt de ridicoli ei și necurații care îi mână de la spate.

     Nu merită să aibă libertate cel, pentru care aceasta cuprinde și libertatea de a face rău și a minți cu dezinvoltură şi lipsă de bun simţ. Îmi e atat de scarba de unii oameni, și în direct și în reluare. Prin urmare, înainte de a fi liber, încearcă să fii bun! Așa o să fie un om rău mai puțin pe Planeta asta nenorocită. Doamne iartă și păzește!

Liberi de comuniști!

ADEVĂRATA LIBERTATE E SĂ FACI
CE SE CUVINE, DAR CU RESPONSABILITATE!
 

Motto: "Nu e nimeni mai rob decât cel care se crede liber şi nu e liber cu adevărat" – Goethe

     Comunismul a murit. Suntem liberi de un trecut nefericit şi putred, însă comuniștii care ne-au îndobitocit copios despre „viitorul luminos al comunismului” timp de 50 de ani continuă să înflorească însă și azi, cu părere de rău. Comuniștii - greaua moştenire sovietică şi un nou viitor luminos.

     Prezența aceastor viermi în eșicherul politic de la Chișinău, comuniștii și politica lor iresponsabilă lasă un petec de ţară în ruine, cu o imagine terfelită până la limita imaginabilului, fără un scai de rușine pe chipurile lor de porci. Nu pricep de unde și până unde comuniștii moldoveni se mai chinuiesc atât de tare să poarte măşti care să-i facă să pară ceea ce cred ei că ar vrea celălalți să vadă când sunt în faţa perspectivei morţii. Precum comunismul, cel care a zdohnit de demult. Doar făuritorii acestuia, comuniștii, ăia care altădată ne-au subjugat libertatea, astăzi încă mai au liber să calce pe mormintele străbunilor noștri trimiși prin Siberii, ca și cum așa și trebuia să se întâmple. Cei care, sub pretextul libertății și a democrației, tind sa înlăture toate barierele morale. Cei care înteleg prin libertate sfidarea Adevănului istoric, renunțarea la toate legile și dreptul la anarhie.

     Pentru Aristotel, libertatea (privilegiul cetățenilor greci) a însemnat petrecerea timpului liber pe spinarea sclavilor. Câți comuniști nu sunt mânați de mânie și gânduri murdare, de ură și înverșunare, de invidie și răutate?! Libertatea are un alt sens.

     Libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, trăind în egoism și mândrie, ci faptul de „a fi" cum „ar trebui să fii". Atât timp cât inima nu este liberă să iubească, să ierte, să se bucure, să fie mărinimoasă și prietenoasă, atât timp cât nu scăpăm de noi înșine, nu vom fi liberi niciodată. În realitate, produsul comunismului — mentalitatea comunistă este cel care ne reține să fim oamenii care ar trebui să fim. Mentalităţi comuniste ce încă distrug vieţi şi curmă destine de români!

     Schimbă-ți mentalitatea, fii liber cu sufletul. Fii liber să faci ceea ce se cuvine, dar cu responsabilitate, asta este adevărata Libertate!

Spre Occident, prin România!

CU ROMÂNIA, PRIN UNIRE!

 Încă un an de bună vecinătate trecut în istoria celor două țări românești cu tovarăşi de drum, scurtând viitorul nostru.

    Сe ar însemna să se instaleze practici democratice normale, ce ar însemna să se deschidă această societate înfometată şi la propriu, și la fugurat, spre Occident? Normal, astfel Republica Moldova, la fel şi locuitorii ei vor merge într-un ritm firesc, spre modelul occidental și spre spaţiul occidental. Adică, nu spre Rusia, sau CSI-uri, naiba ştie câte vor mai fi, ci spre Occident, prin România, cu România, lucru care nu a plăcut niciodată Rusiei, dar asta mai puţin ar trebui să ne intereseze. Prin Unire cu Țara și vindecare de ciuma roșie.

     Căci în cine a pătruns comunizmul până în măduva sufletului acela nu poate aduce schimbarea în bine. Acela a moştenit strategia ocolirii adevărului, a îmbrobodirii, a vorbei fără de conţinut, a pasului pe loc. Iar acest stat făcut bucăţi pe numele de Republica Moldova cu comuniști ce au vandalizat și ucis prin masacre neam din neamul nostru rămași aici în toată Legea. Între o parte care ţin la acest neam şi vor Reîntregirea şi alta care trage populația mereu spre Est nu o să ducă la nimic bun. Mai mult ca atât, corupţia şi incompetenţa dăinuie chiar în sânul acestei țări. Or, aceasta e nomenclatura: refuzul Transparenţei.

    În fine, încă un an de bună vecinătate trecut în istoria celor două țări românești cu tovarăşi de drum, scurtând viitorul nostru. Hazardul guvernează toate rânduielile poporului. Toate ce se fac, se fac numai de fațadă și uităm că temelia e cea mai importantă. Ignorăm adevărul, uităm obârșia, ne aruncăm în brațele trădătorilor și invadatorilor, ne înstrăinăm. Apoi ne plângem de ce merge aiurea.

O Ţară, de la Nistru pân` la Tisa!

SINGURA POLITICĂ VIABILĂ

De dragul de a face pe placul străinatăţii se sacrifică un popor întreg.

    Singura politică viabilă pentru întreg spaţiul românesc – atât pentru Bucureşti, cât şi pentru Chişinău – este cea a doctrinei naţionale. A Geniului (a Sublimului) poporului român, a creştinismului, a rezistenţei milenare de a ne încăpăţâna să ne urmăm destinul, în pofida tuturor atrocităţilor. Iar destinul nostru e să fim o Ţară, una singură, de la Nistru pân` la Tisa.


    Dacă politicienii de azi ar avea ceva mai multă cultură istorică, s-ar simţi în viaţa întregii românimi o detaşare superioară, o privire superioară, o privire mai cuprinzătoare, din piscul eternităţii. Din păcate, sunt prea mulţi "agronomi" şi "economişti" pe prima scenă a celor două ţări româneşti, una mai înstrăinată decât cealaltă. Ceea ce câştigă ei şi mai mult, cei din "tehnocraţi" prin pragmatismul formaţiei lor, pierde prin ieşirea din contextul istoric, prin infirmitatea de a nu putea face similitudini şi comparaţii eficiente cu alte epoci. De dragul de a face pe placul străinatăţii se sacrifică un popor întreg. Mi-e urât de voi toți.

Ultimul petec de Basarabia!

SĂRMANA ȚARĂ, CÂT AI PĂTIMIT 

ȘI CÂT VEI MAI PĂTIMI 
de pe urma unor incompetenţi şi incapabili de a-şi 
pune creerii în mişcare.

     Dispreţuim pentru ceea ce încă ne mai încăpăţânăm să credem că mai suntem. Români basarabeni. Istoria, însă nu suportă găurile albe de pe harta sufletelor noastre și oricum soarta ne va apropia de ceea ce a fost pecetluit de demult. Să fim o Românie Unită. Cu părere de rău nu mai suntem atât de uniți, dezbinați chiar, dar asta pentru o vreme. Nici nu se poate altfel!

     Dar ce-ai scris cu peniţa, nu tai cu bărdiţa şi e bine să ştie şi copiii noştri, când vor ridica de prin arhive presa de azi, ce-au îndurat părinţii lor pe vremea când românii trăiau în două state, iar norocul lor se ducea, cu fundul în două luntre, pe apa sâmbetei. Sărmana ţară, cât ai pătimit şi cât vei mai pătimi de pe urma unor incompetenţi şi incapabili de a-şi pune creerii în mişcare. Politica, însă e o curvă, se știe! Iar democrația europeană – o altă curvă dezvirginizată cu OSCE de labă, ce împing ultimul petec de pământ rămas neînstrăinat din Basarabia Română spre o federalizare inutilă cu sânge este și mai curvă dacă crede că își poate permite să calce pe Adevărul istoric. Ca și acei moldoveni ce își vând sufletele și fac jocul veneticilor.

     Este o dramă imensă, proporţiile ei îngrijorează. O ducem greu, nu se pune îndoială. Nu mai are sens să ne minţim. Unirea este inevitabilă și oricum aceasta o să se întâmple. Mai târziu sau mai curând. Am toată încrederea!

România Unită şi Puternică!

SECRETUL EXISTENŢEI SECULARE
ȘI TALISMANUL VIITORULUI NOSTRU!
 

   ❝Cu sânge şi cu lacrimi ne-am plătit fiecare clipă de bucurie, rari scăpărări, o, aşa de rari, în noaptea Durerilor noastre❞.
Alexandru Vlahuţă

    Peste sânul frumos al Daciei nu mai vedem să se revarse nici o rază de lumină eternă. Am pierdut ocazii imensurabile ca să ne creăm destinul pentru că ni-l putem crea – avem actele Reîntregirii Neamului Nostru – secretul existenţei seculare şi talismanul viitorului poporului român. Pentru prima dată, o valoare de simbol a întruchipat (pentru românii asupriţi) Anul 1600. Anul, în care Mihai Viteazul, cel dintâi Domn al tuturor Românilor, izbuteşte nu numai să înlăture suzeranitatea turcească, dar şi să unească sub stindardul său cele trei Ţări Româneşti, şi anume, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, rămânând astfel un simbol al Idealului urmărit de Neamul nostru până la domnia Regelui Ferdinand.

    După mai bine de două secole de nelinişte şi războaie, ideea unităţii tuturor Românilor renaşte din nou, pentru a se împlini într-o formă şi mai trainică la 24 ianuarie 1859, când Principatele Moldova şi Muntenia vor constitui România. Este opera Domnului Moldovei Alexandru Ioan Cuza (ales în acea zi şi ca Domnitor al Ţării Româneşti) şi a sfetnicului său Mihai Kogălniceanu, dar şi a altor înaintaşi, ceea ce a contribuit substanţial la cristalizarea Naţiunii Române moderne şi clădirea statalităţii acesteia.

    Anul 1918 a dat cea de a treia Unire, poate cea mai strălucită, nu însă şi cea mai suprem închegată. Primul strigăt de clopot întru Unirea cu Patria-Mamă l-a produs îndurerata Basarabie, prin voinţa Sfatului Ţării şi-a întregii Naţiuni la 27 martie 1918 , apoi la 28 noiembrie – Bucovina şi, în sfârşit, la 1 Decembrie al aceluiaşi an, la Marea Adunare de la Alba Iulia – Transilvania, Banatul şi Crişana vor făuri la capătul unei epoci de lupte dârze pe tărâmul vieţii sociale, politice şi culturale dusă în slujba Idealului Naţional, România Mare, suveranul căreia devine Regele Ferdinand, încoronat în această calitate la Alba Iulia, în chiar Cetatea lui Mihai Viteazul, în octombrie 1922.

    Îndărătul strălucitei biruinţe pe care o sărbătorim simbolic an de an au stat Legiunile de Mucenici – toată oastea cea nevăzută a trecutului nostru a stat mereu sub arme – la Jiu, ca şi la Mărăşeşti; căci pentru orice izbândă mare, Morţii unui Neam se scoală şi luptă umăr la umăr cu cei vii.

    Şi dacă Dacia a supravieţuit printr-o risipă mult prea mare, mai devreme sau mai târziu ea va trebui întregită printr-o voinţă la fel de mare. Măcar de-am fi avut noroc de cotropitori mai destoinici şi orânduiţi, poate că am fi învăţat lucruri mai folositoare. Aşa... nu noi alegem, ci genetica în locul nostru, adică vinul din noi. Şi ne întrebăm de ce nu mai vine schimbarea.

    „Cu sânge şi cu lacrimi ne-am plătit fiecare clipă de bucurie, rari scăpărări, o, aşa de rari, în noaptea Durerilor noastre”, spunea contemporanul Marii Uniri de la Alba Iulia, Alexandru Vlahuţă. Şi lucrul acesta nici un român n-ar trebui să-l uite, cum nici de datoria morală – să îngrijească şi să realizeze România interbelică, Unită şi Puternică.

Basarabia Română!

UN ALT BLOG!
PROBABIL NU O SĂ PLACĂ!

     Bun găsit! Basarabia Română! Am venit cu un alt blog în ziua premărgătoare Unirii, să-ți spun că ziua de mâine a început azi și fie ca să sărbătoriți frumos și plăcut alături de cei dragi! Să ai parte de o sărbătoare minunată, precum sufletul tău.

     Foarte probabil ceea ce veți vedea, aici, nu o să placă! E și normal. Nici nu trebuie să placă totul 100% cum mie. Mă mulţumesc şi cu 50%. Ați putea totuși, să-l primiți ca pe o sticlă ce se rostogolește pe valurile foarte agitate ale vieții de azi. Pentru cine e de înțeles. Unora poate să pese prea mult. Cred că asta se cheamă blogging și ăia sunt prieteni buni. Îmi pare bine, pentru că existați. Îmi pare rău, pentru ăilalți, de nu interesează, eu vă mulțumesc, oricum, că ați avut bunăvoința de a trece prin vizită.

     Pace celor ce vin pe blog, bucurie celor care mă vor citi sau doar mă privesc cu coada ochiului și binecuvântări celor care nu pleacă fără a lăsa ceva urme pe sufletul meu. Pe curând.