Dependenți de Eminescu

VEGHETOR LA MARGINEA PATRIEI,
SUFLETULUI ȘI CUVÂNTULUI ROMÂNESC

Motto: Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

     Ne-am aflat la sfârșitul existenței noastre, a trebuit să ne jertfim ca un Hristos pe Crucea creștinătății, pentru ca să renaștem din țărână înroșită de sânge sub stindardul Libertății în vechile hotare, veșnic uniți, prin Eminescu, numai cu Eminescu, dependenți de Eminescu. Străini de orice comunism și comuniști, preschimbați și mascați, porci și ipocriți, venetici și dușmani să piară. Nu prea vă place, puteți pleca sau obișnuiți-vă cu Ideea de Unire! Destul cu capete plecate și stopuri în fața unor limite impuse de niște sălbatici înrăiți care au năvălit peste noi, în măceluri și deportări de oameni fără apărare ne-au dezbinat Țara pentru a ne otrăvi conștiința și a ne distruge mentalitatea latină. Câtă naivitate, ar trebui să se știe - mentalitatea de luptător e ceva caracteristic românilor. Căci am rezistat de secole într-o mare de invazii și războaie cu atât cât Eminescu și-a asumat să stea mereu de veghe la marginea Patriei, Sufletului și Cuvântului Românesc. Altcineva nu s-ar aștepta ca secole de luptă și contre cu vecinii slavi să ne fi întărit mentalitatea. Mergeți la Moscova să vedeți acolo figuri. Ai noștri tineri sunt recuperabili de șovinism. Ai lor nu! Basarabia trece prin toate, numai sănătate și Eminescu să fie.

     Și pentru că încă e ianuarie, pomenire pentru Eminescu și Caragiale, ca o deșteptare peste o lume leneșă de evoluție, falsă de istorie, mulțumită de „comoditățile” junglei astea de beton, moftangii incurabili, mucegăiți....

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos. (...)

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie.” (Mihai Eminescu - Popor primitor şi tolerant)

Duhul unificării ne dă speranță

„ÎNCĂLZIȚI DE GÂNDUL REÎNĂLȚĂRII NEAMULUI ȘI RESTABILIRII LUI ÎN DREPTURILE-I MILENARE”

Dacă Eminescu a izbutit să supraviețuiască sălbăticiei comuniste, vom avea simțul și noi să respectăm lucrarea înaintașilor noștri... căci nu se poate să trăim în minciună și pe jumătate morți.

     Chiar dacă, despre Mihai Eminescu se poate vorbi și scrie la nesfârșit, niciodată nu va fi înde-ajuns până când rana cea mare a noastră Basarabia rămâne încă deschisă pe trupul frânt al Țării, din pricina marilor puteri ce ne vor fi îndepărtați de adevăratele probleme ale celor două state românești. Și anume, lichidarea consecințelor pactului Ribbentrop-Molotov. Cât valorile neamului românesc Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Ștefan cel Mare, Eminescu sunt puși din nou la stâlpul infamiei și falsificărilor, în încercările de distrugere a simbolurilor și idealurilor naționale. Iar integrarea reală a acestei țări pe nume Republica Moldova în Uniunea Europeană, ce se poate face numai prin România pur și simplu ignorată. Duhul unificării ne dă speranță. Cât unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale, Eminescu voia reunirea teritoriilor româneşti într-un singur stat, chiar cu ajutorul armelor...

     Pur de orice egoism, veșnic implicat, poetul și scriitorul, dar și un fervent politician și mare patriot, care a plătit cu viața pentru limba ascuțită, pentru că a luptat cu armele scrisului şi fapta pentru redeşteptarea neamului, jertfindu-se pe altarul Daciei Mari, pentru păcatele sufletelor noastre, ca o naștere din nou să ne prindă... încălziţi de gândul reînălţării neamului şi restabilirii lui în drepturile-i naturale. Cel care ar fi trăit pe viu și momentul Unirii 1918 de am fi eliberați și noi odată de elemente nesănatoase în viaţa publică a statului, de monstruoasele coaliții, politicieni ignoranți și aroganți... „Alungaţi turma acestor netrebnici!”.

     Marele patriot Mihai Eminescu și unitatea noastră, Basarabia România, amândouă cu o soartă în lume ca moștenitori ai lui și ai altor clasici ai românismului și continuatori ai acestuia ne reunește încet, încet sub steaua românismului prin legăturile noastre de un sânge și limbă, ca și acum un veac…

     Nici tot întunericul din lume nu poate stinge lumina unei singure lumânări - omagiu pentru eroii și patrioții Unirii. Haide să nu uităm că suntem Români chiar prin celebra-i frază „Suntem români și punctum!”. Dacă Eminescu a izbutit să supraviețuiască sălbăticiei comuniste, vom avea simțul și noi să respectăm lucrarea înaintașilor noștri, și curajul să ducem la bun sfârșit ideea unei Dacii Mari în granițile de până la 1940. Căci nu se poate să trăim în minciună și pe jumătate morți.

     Este o zi unică, 24 ianuarie și nu doar, aceste zile însemnate când s-a scris istoria acestu-i pământ încercat de vremuri grele ne face și mai încrezători într-o Unire care nu o va putea destrăma nimeni niciodată. Dumnezeu să ne ajute!
     La Mulți Ani tuturor celor cu inimă română oriunde s-ar afla!

Profetul Limbii...

CARE A PLĂTIT CU SACRIFICIUL SUPREM CURAJUL DE A SE COMPORTA CA UN ROMÂN ADEVĂRAT
Poetul căru-i datorăm totul.

     Profetul limbii, un balzam pentru suflet, Eminescu e pe-aici.  14 mii de pagini și un dicționar întreg de rime - cuvântul care exprimă adevărul și care ne dau identitate. Cu sentimente și crez. 15 ianuarie nu a sfârșit. Din cultura națională nu ieșim vreodată.

      Vreau să mulțumim pentru iubirea si sacrificiul de sine față de idealurile, aspirațiile naționale, conștiincios că fără jertfire în viaţă nu se poate face nimic grandios și divin. Pentru faptul că şi-a dus până la capăt Crucea, jertfindu-se de bunăvoie pe altarul literaturii pentru adevăr, pentru neam, pentru istorie și Dacia Mare. Marele patriot Mihai Eminescu, care a platit cu sacrificiul suprem curajul de a se comporta ca un Român adevărat. Poetul căru-i datorăm totul.

BALADĂ PENTRU EMINESCU

versuri de Radu Gyr

Te-au slăvit în cărţi şi în poeme
Şi te-au înălţat iconostas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.

Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune şi zăpezi,
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.

Te-au crezut gigantic Sfarmă-Piatră
Care sparge piscul viforos,
Şi fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.

Împărat, ţi-au scris pe tâmple steme.
Făt-Frumos, ţi-au pus în mâini hanger.
Şi-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole şi răzvrătiri în cer.

Ci, netrebnic, eu adulmec zării,
Paşii tăi pe unde te-au fost dus,
Şi-nsetat pe drumurile Ţării
Dibui urma ta de blând Iisus.

Caut picurii de sânge, neşterşi încă,
Ai crucificării pe furtuni
Şi sărut lumina lor adâncă
Şi-i ating cu mâini de rugăciuni.

Trist Iisus cu umbra de tămâie
Dăruind azur din mâini subţiri,
Sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,
Scânteind, înalt, din răstigniri.

Frânt de-o stea şi-ngenuncheat de-o floare,
Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
Ars ca Nesus în cămaşă de venin…

Nu, tu nu eşti meşterul, ci cneazul,
Nu eşti înstelatul împărat.
Sfâşiat ţi-i pieptul şi obrazul.
Tu eşti marele însângerat!

Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
Şi-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodată,
Umbrele cununilor de spini.

Eu nu-ţi pipăi steme şi nici lauri…
Numai rănile mă plec şi ţi le strâng
Şi le fac medalii mari de aur, -
În genunchi, le-nchid în inimă şi plâng.

(publicat în Convorbiri literare, 15 iunie 1939)

Sursa: Ziaristi Online

Foto: Sfintii-Inchisorilor.Info

Flecarii, găgăuţii şi guşaţii...

BÂLBÂIȚI CU GURA STRÂMBĂ SUNT 
STĂPÂNII ACESTEI NAȚII !

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

     Eminescu a scris un ciclu de 5 scrisori fiind nişte satire. Tematica acestor scrisori are în centru motivul geniului. Scrisoarea I dezbate problema geniului savant, Scrisoarea II dezbate problema geniului artist, Scrisoarea III dezbate soarta geniului conducător de popoare.
     Scrisoarea III abordează tema patriotismului şi a geniului conducător de popoare, demascarea falsului patriotism al contemporanilor în contrast cu vitejia ostaşilor români trecuţi. Geneza este legată de perioada de ziarist la “Timpul”.
     Punctul de plecare l-a constituit entuziasmul colectivităţii române în momentul independenţei de stat din 1877. Eroismul ostaşilor români mişcă în Eminescu adânci simţăminte inspirîndu-i cel mai valoros poem dedicat patriotismului. Compoziţia se realizează pe principiul antitezei romantice trecut-prezent.
     Poemul are două părţi:
    - în prima parte se celebrează iubirea de patrie şi de neam
    - partea a doua este o satiră adusă prezentului decăzut şi a lipsei de patriotism al contemporanilor. Prin urmare, Scrisoarea III de Mihai Eminescu,
... mai actuală ca niciodată!

SCRISOAREA a III-a (Fragment)

poem de Mihai Eminescu

(...) Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Eminescu incredibil actual

NETREBNICII CARE NE CONDUC

de Mihai Eminescu, din ciclul „Icoane vechi si icoane nouã”, 
publicat în Timpul, anul 1877

     Mihai Eminescu la 163 de ani de la naștere și cât de incredibil actual este, din grandoarea minții lui. Eternul Eminescu! Cât adevăr a vorbit acest martir al neamului românesc și dacă ar fi trăit azi, cu un răspuns la amenințările prezentului și la provocările viitorului, ar fi incomod din nou. Eminescu și cu asta am spus tot.

„Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? Ce cautã acesti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumulând câte trei, patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe una în deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învãtãtor de clase primare din tãrile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cautã? Vom spune noi ce cautã.

Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti rău român…

Liberalii sunt smântâna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari.

Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…

Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele.

Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.

Domnia lor vor să facă pe boierii. 3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul şi sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.

Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.

Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării. 

De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.

Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?

De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.” Mihai Eminescu, din ciclul “Icoane vechi si icoane nouã”, publicat în Timpul – 1877

Suntem români și punctum!

NICI UN NEAM DE PE FAȚA PĂMÂNTULUI 
NU ARE MAI MULT DREPT SĂ CEARĂ RESPECTAREA SA...

A persecuta naționalitatea noastră nu însemnează însa a o stinge, ci numai a ne vexa și a ne învenina împotriva persecutorilor.

     Constatăm mai înainte de toate că românii nu sunt nicăiri coloniști, venituri, oamenii nimănui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populație nepomenit de veche, mai veche decât toți conlocuitorii lor. Căci dacă astăzi se mai ivește câte un neamț singular care caută să ne aducă de preste Dunăre, nu mai întrebam ce zice un asemenea om, ci ce voiește el. Nici mai este astăzi cestiunea originei noastre, abstragând de la împrejurarea ca o asemenea interesantă cestiune nu este de nici o importanță. Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și punctum.

     Nimeni n-are sa ne-nvete ce-am fost sau ce-am trebui sa fim; voim sa fim ceea ce suntem - români. A mai discuta asupra acestui punct sau a crede ca frica de rusi ne-ar ademeni sa ne facem nemti sau vice-versa sau, cum cred ungurii, ca de frica acestor doi ne-am putea gasi flatati sa ne contopim cu natia maghiara, toate acestea sunt iluzii de scoala; limba si nationalitatea româneasca vor pieri deodata cu românul material, cu stingerea prin moarte si fara urmasi a noastra, nu prin desnationalizare si renegatiune.

     A persecuta naționalitatea noastră nu însemnează însa a o stinge, ci numai a ne vexa și a ne învenina împotriva persecutorilor. S-apoi ni se pare ca nici un neam de pe fata pamântului nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa decât tocmai românul, pentru ca nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Singure tarile românesti sunt acelea în care din vremi stravechi fiecare au avut voie sa se închine la orice d-zeu au vroit si sa vorbeasca ce limba i-au placut. Nu se va gasi o tara în care sa nu se fi încercat de a face prozeliti din conlocuitorii de alta lege ori de alta limba; hughenotii în Franta, maurii în Spania, polonii fata cu rutenii, ungurii cu românii - toti au încercat a câstiga pentru cercul lor de idei populatiile conlocuitoare si aceasta prin presiune, cu de-a sila; românul priveste c-un stoicism neschimbat biserica catolica, atât de veche în Moldova, si nu i-a venit în minte sa sileasca pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia si traiesc nesuparati în cultul lor pe pamântul românesc, apoi armenii, calvinii, protestantii, evreii, toti sunt fata si pot spune daca guvernele românesti au oprit vro biserica sau vro scoala armeneasca, protestanta sau evreiasca. Nici una.

     Ni se pare deci că pe pamânturile noastre strămoșești, pe care nimene nu le stăpânește jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor.

(Curierul de Iași, noiembrie 1876, reprodus din volumul Tudor Nedelcea, Eminescu istoricul, Fundația "Scrisul Românesc", 1998)

Sursa: Magazin istoric

Eminescu să ne judece!

 EMINESCU

versuri de Grigore Vieru

La zidirea soarelui se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncim întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurire a noastră
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul ,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară -
Eminescu.  (Refren)

Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa maiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi mi-eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu. (Refren)

Basarabia nu se împarte!

IAR RUSIA SĂ NU MAI ÎNCLINE POPULAȚIA LA FEDERALIZARE ȘI RUPERE DE ȚARĂ!!!

Un lucru nu poate fi ascuns pentru multă vreme: 
Adevărul despre Basarabia.

Se fac schimbări enorme prin case, apartamente,
instituţii, dar nu şi personale. Se aduc îmbunătăţiri impunătoare peste tot în camerele noastre, de parcă aşa vom mânca mai bine. Lucruri, cheltuieli de cele mai multe ori inutile, de moment, de faţadă. Pentru că cu produse prefabricate nu durează mai mult decât până la anul cam prin aceiaşi vreme.

 
Întreaga Europă asistă la crucea şi răscrucea Basarabiei, dar tot ea preferă să tacă şi să tolereze în faţa ultimei pietre de hotar românesc ne-distruse încă de cizmele ostaşilor defunctului imperiu roşu de la est de Nistru, alături de care îşi joacă astăzi soarta, se prăbuşeşte în mari convulsii interne şi noi ca de fiecare dată în istorie, rămas-am singuri, înarmaţi doar cu eroismul nostru şi cu marii bărbaţi ai neamului care au ştiut să facă din acest eroism arma noastră secretă invulnerabilă.

 
Basarabia însă nu se împarte, nici de vânzare nu e, nici nu se vinde! Să fie înţeles pentru toată lumea!! Iar OSCE de mână cu Rusia să nu mai încline populaţia asta la federalizare cu de-a sila şi rupere de ţară!!! Ați putea să ne ascundeți multe, un lucru nu poate fi ascuns pentru multă vreme: adevărul despre Basarabia.
Victoria e cu noi!

Să bloguim sănătoşi!

SĂRBĂTORI FERICITE CU MULT 

SOARE ÎN SUFLET...

Anul 2013 să ne poarte mai mult noroc și sănătate!
Frumusețea iernii cu dulcele glas al colindelor și cu imaginea celor dragi în suflet să vă aducă împlinire, iubire și fericire!

Să aveţi parte numai de bine, putere de muncă, să depăşiţi toate greutăţile care apar și să vă bucurați de reuşitele personale şi de cei dragi din jurul dumneavoastră!

Sărbători fericite cu mult soare în suflet și frumos! Pace sufletească, viață lungă, bucurii alături de toţi cei dragi şi succese în tot ceea ce veți întreprinde în noul an. Să bloguim sănătoşi cu toții!
La Mulți Ani 2013!