Revoluția a învins, dar...

LUPTA CONTINUĂ! PÂNĂ LA LICHIDAREA RAPTULUI TERITORIAL DIN 28 IUNIE 1940

     La 23 de ani de la Revoluția din 21-22 decembrie 1989, când românii ieșeau în stradă și strigau împotriva gloanțelor: “Fără comuniști” și “Jos Comunismul”! Câți dintre revoluționari ar fi ieșit atunci pe străzi, dacă ar fi știut că și după două decenii de așa-zisă libertate, vom continua să fim păcăliți, vânduți și re-vânduți? Iar Basarabia să-și proclame indepența de Rusia când s-ar fi putut alipi României, însă tăticii scumpi al unora din cele două țări românești (Iliescu-Snegur) din setea de putere și frica de a nu supăra cumva Moscova au uitat ce au de făcut și au tergiversat lucrurile, mai mult au semnat tratate de prietenie cu țările vinovate, prin care anulă denunțarea unui pact odios. Și astfel ceea ce s-a putut realiza în 1918 nu s-a putut nici după 1989. A fost uriașă șansă de a ne schimba soarta în bine și a se face dreptate peste miile de suflete înghețate siberii, dar puțin le interesează de soarta Țării și teritoriilor românești. Singura lor preocupare de atunci, ca de altfel și acum a fost propriile ambiții de a câștiga puterea, de a-și apăra scaunele, apoi averile dobândite.

     Revolutia a învins comunismul, dar nu și urmările lui nefaste — pactul tâlharesc Molotov-Ribbentrop (numit şi Pactul Hitler- Stalin), adică anexarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ţinutul Herţa de către Uniunea Sovietică.  Zmulse fraudulos de la Patria-Mamă România, o tragedie bicentenară ce și acum este ținută într-o cumpănă a nedreptății și a istoriei intepretate greșit.

     Revoluția a învins tirania comunistă, dar nu și comuniștii. Aceștea se bucură de toată libertatea, mai ales în stânga Prutului. Dar nimic nu mai poate fi ca înainte. Am scăpat de Apo(R)calipsa, vom scăpa și de comuniști. Vinovaţii pentru tragedia Republicii Moldova, dar şi pentru tragedia morală a României de azi.

     Revoluția a Învins, dar Lupta Continuă! Până la lichidarea raptului teritorial din 28 iunie 1940. Am jurat pe sufletele celor morţi la Timişoara şi Bucureşti. Celor ce-i pomenesc, veşnică recunoştinţă.