Dependenți de Eminescu

VEGHETOR LA MARGINEA PATRIEI,
SUFLETULUI ȘI CUVÂNTULUI ROMÂNESC

Motto: Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

     Ne-am aflat la sfârșitul existenței noastre, a trebuit să ne jertfim ca un Hristos pe Crucea creștinătății, pentru ca să renaștem din țărână înroșită de sânge sub stindardul Libertății în vechile hotare, veșnic uniți, prin Eminescu, numai cu Eminescu, dependenți de Eminescu. Străini de orice comunism și comuniști, preschimbați și mascați, porci și ipocriți, venetici și dușmani să piară. Nu prea vă place, puteți pleca sau obișnuiți-vă cu Ideea de Unire! Destul cu capete plecate și stopuri în fața unor limite impuse de niște sălbatici înrăiți care au năvălit peste noi, în măceluri și deportări de oameni fără apărare ne-au dezbinat Țara pentru a ne otrăvi conștiința și a ne distruge mentalitatea latină. Câtă naivitate, ar trebui să se știe - mentalitatea de luptător e ceva caracteristic românilor. Căci am rezistat de secole într-o mare de invazii și războaie cu atât cât Eminescu și-a asumat să stea mereu de veghe la marginea Patriei, Sufletului și Cuvântului Românesc. Altcineva nu s-ar aștepta ca secole de luptă și contre cu vecinii slavi să ne fi întărit mentalitatea. Mergeți la Moscova să vedeți acolo figuri. Ai noștri tineri sunt recuperabili de șovinism. Ai lor nu! Basarabia trece prin toate, numai sănătate și Eminescu să fie.

     Și pentru că încă e ianuarie, pomenire pentru Eminescu și Caragiale, ca o deșteptare peste o lume leneșă de evoluție, falsă de istorie, mulțumită de „comoditățile” junglei astea de beton, moftangii incurabili, mucegăiți....

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos. (...)

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie.” (Mihai Eminescu - Popor primitor şi tolerant)